vineri, 29 ianuarie 2016

Italia: Refugiaţii spre Cison di Valmarino. Scriitorul român din zonă descrie situaţia

Scriitorul Adrian Melicovici, rezident în zonă: "Cison di Valmarino. Un loc al liniştii şi preferinţelor pentru turişti din Italia şi alte ţări. Punctul de atracţie maximă al zonei: Castel Brando. În imediata vecinătate, frumoasa Follina, mai sus puţin, orăşelul Miane. O zonă unde aproape zilnic mă plimb pe jos câţiva kilometri, obligat de controlul glicemiei mele.
Iluminatul stradal este excepţional, trotuarele curate, oamenii liniştiţi. Ca la ţară. Căci pentru ei, aici unde locuiesc eu e ca în mediul rural. De jur împrejur, un peisaj de vis. Munţii şi pădurile care te copleşesc cu imaginea lor. Din Miane, se vede perfect un masiv impresionant care străjuieşte oraşul Vittorio Veneto aflat la vreo 16 kilometri distanţă. Casele proprietarilor de viţă de vie de pe Valea Prosecco tronează până către înălţimi, acolo unde ei ajung pe străzi bine asfaltate şi desigur, iluminate.
Localnicii sunt oameni buni, sufletişti şi îşi văd de viaţa lor de când lumea. Arhitectura veche şi chiar străveche este acolo, parcă dintotdeauna. E linişte. Pace.
Vestea că dinspre Soller spre Cison di Valmarino vor veni 80 de refugiaţi, împarte opiniile. Mulţi nu-i vor aici. Citesc presa locală şi regională tot mai atent, zilnic. 
Cheltuielile cu întreţinerea unui imigrant sunt totuşi consistente, zilnic câteva zeci de euro. Bugetele localităţilor de aici sunt relativ mici. Unii se tem că liniştea va dispărea şi sosirea refugiaţilor le va tulbura viaţa de până acum.
A fost un marş paşnic împotriva sosirii refugiaţilor. Cristina Pin, primăriţa din Cison ca şi primăriţa noastră din Miane, Angela Collmelere, au fost acolo. A mai fost prezent şi un consilier provincial, Marco Zabotti. Toţi trei au venit de fapt să vorbească cetăţenilor.
Trei tineri au fost de acord sub anonimat să răspundă jurnaliştilor la întrebări. Sara de 16 ani, Thomas Fedullo de 21 de ani, Lf de 17 ani şi Mark de 16 ani. Sara spune că nu e de acord cu sosirea lor pentru că urmăreşte şi ea la televizor ce se întâmplă. "Aici nu e un oraş ca Milano sau Roma, mare. E mic. Cred că ei trebuie duşi în alte oraşe, mai mari şi mai populate".
Un alt tânăr spune că într-un asemenea sat nu sunt servicii medicale de bază, câte ar fi necesare pentru asemenea număr de oameni în plus. Nici resurse. Ne e frică de violenţa sexuală sau fizică, nici nu ştiu cum m-aş mai duce seara la ora 20 în staţia de autobuz.
Thomas Fedullo, 21 de ani: Nu am fost niciodată împotriva celor care fug de război. Dar un număr de 80 sau 100 refugiaţi într-un asemenea loc izolat e mare. Poate că ar fi suficient un număr de 40, mai ales că sunt bărbaţi toţi. Toţi suntem la fel, am înţeles asta însă...
LF de 17 ani spune că trebuie ajutaţi aceşti oameni la greu. Mai departe, vom vedea ce va fi. Cert este că zona Cison-Follina, ar putea deveni una a temerilor iar numărul turiştilor ar putea scădea. Nu ştiu dacă va fi chiar aşa. Personal, pot să vă spun că eu zilnic văd imigranţi din alţi ani sosiţi, paşnici. Despre aceşti refugiaţi sau sosirea lor nu ştiu ce să spun. Ei fug de război. De moarte. Recunosc însă că liniştea mea şi a celor de aici măcar psihologic vorbind, nu mai pare ca ieri. Probabil că voi merge ziua în ora mea de sport pe jos căci seara cum obişnuiam că atunci aveam timp, nu se ştie...şi probabil că turiştii care obişnuiesc să se plimbe cu beţele necesare pe traseele din păduri, o vor face mai reţinut. Vom vedea dacă vor avea şi motive...
Castel Brando, Cison

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu