vineri, 3 iulie 2015

Paul Ciuci, un gând "COMPACT "pentru "fetele din vis"

Străzile pe care am stat...locuri pe unde trăiam ”clipe care am fi vrut să n-aibă vreun sfârșit”... amintirile unesc prin puntea către viitor un prezent unde și astăzi, fredonăm cântecele copilăriei sau tinereții. Uite că inclusiv eu, după treizeci de ani de la prima interpretare a celebrei piese, mi-am găsit FATA DIN VIS. Simți euforia de demult renăscând sub pașii vieții, în cel mai frumos arc peste timp. Vraja ” fetei din vis” nu s-a rupt niciodată.


Am ”băut” din licoarea serilor de căutări nesfârșite atrăgând alături de muzica timpului seri romantice, eu, tu, noi, toți ceilalți. Acest OM, a cucerit munții alături de formidabilii săi colegi de la trupa Compact iar ecoul inconfundabilului său timbru au răsunat până azi din iarba locurilor natale, dintre străzi amintiri și jocuri nevinovate de-a chitara, mai exact, din Câmpia Turzii. Nu îl cunosc și nu mă cunoaște. Nu ne-am văzut niciodată. Dar ne-am auzit reciproc în dorințele inimii, când da, am trăit fericiți cu toții, ” un alt început”. De câte ori am trăit clipele de neuitat ale vieții, privind către jumătatea căutărilor, am murmurat în ritmul lui Paul Ciuci: ” STAI CU MINE”.  Da, am rostit asta daca a ”venit seara” și ea ” nu era nicăieri”...casa mea ”era goală”..dar Paul Ciuci, cu vocea sa formidabilă, mi-a reamintit discret că ” Toate vor trece” într-un ”cântec pentru prieteni”. Și da, totul s-a transformat în viață din viață, suflet din suflet, inimă bâtând pentru altă inimă, în cele din urmă, după doruri infinite și ” după o noapte și-o zi”. Deodată, am tresărit mai încrezător ca niciodată: văzusem, în sfârșit, ” Steaua din cer” și aș fi vrut să spun  atunci și celui mai bun prieten că această stea ” va străluci mereu în calea ta”. 

 Dar cine este Paul Ciuci? Întrebare retorică, pentru milioane de fani. Un răspuns frumos al istoriei mereu metamorfozată în nostalgicul prezent. Putem formula câte ceva scriind precum google în alte milioane de rezultate: Paul  Ciuci este mereu întineritul solist al trupei Compact. Vă spun pe cuvânt că scrie și pe Wikipedia. Și peste tot. Dar nu e suficient. Paul Ciuci nu poate fi nici într-o infinitate de vieți descris. Internetul îl transformă necruțător într-un motor de căutare. Eu duc lipsa ” plăcilor” de pe pick-ul Tesla, din vremuri speciale, când ascultam muzică specială. Sau da...pe ”Pacific”..sau pe magnetofoanele Mayak ori Khastan ori, ori...când benzile Orwo sau Agfa erau la mare căutare prin magazinele de ”electronice”. 

  Vocea lui Paul a răsunat seară după seară în seminîntunericul camerei mele, răcorind veri fierbinți și aducând magia căldurii sobei de teracotă când venea iarna...daaa....încerc să spun că anotimpurile nu au existat...Paul Ciucis-a întors spre el însuși fără să știe niciodată cifra reală a mulțimii de ascultători. Și-a mânuit chitara în cel mai original ” mi si sol re la mi”. S-au înălțat brațe spre cer în aplauzele scenelor. Paul Ciuci întinerește mereu. El însuși e o scenă. Reflectoarele se destind deodată cu ” duhul de argint” și dacă tu, prietene, privești expresivitatea interpretărilor lui Paul Ciuci, dacă înveți să te gândești și la ” o altă zi”, atunci strigi din toți rănunchii și din toată ființa ta: ” SUNT LIBER!! ”.
  Paul Ciuci renaște mereu în inimile fanilor și tremurul deciblilor se pierde în neantul- nimic, singurul gol ce îl poți avea vremelnic în tine și unde datorită artistului legendă găsești sau redescoperi câte ceva. Nu știu dacă voi putea vreodată să-i strâng mâna sau măcar să am un autograf de la el. Dar dacă hazardul minunilor neștiute va face o altă vrajă, atunci îl voi ruga să scrie pe acel C.D: ”Am nevoie de tine”. De fanul care a scris aici. Și de alți milioane care insistă frumos să-l asculte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu